Se încarcă...
Se încarcă...Se încarcă...
Se încarcă...Astăzi mănăstirea cea domnească a Hurezilor, ca o mireasă se îmbracă în veșminte de lumină şi cu flori din Rai se împodobeşte, că povăţuitoarea ei, Cuvioasa Matrona cea cu desăvârşită înţelepciune, în ceruri a fost preamărită; acesteia să-i cântăm: Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveştejită a Hurezilor!
Aleasă ai fost din pruncie, Cuvioasă Maică Matrona, şi, întru neprihănire, ai străbătut lumea aceasta neatinsă de întunericul păcatelor, iar viaţa ta ai petrecut-o în nevoinţă şi în slăvirea lui Dumnezeu. De aceea, noi, cei împovăraţi de păcate, îţi aducem aceste laude:
Bucură-te, ceea ce din copilărie lui Hristos I-ai slujit;
Bucură-te, ceea ce poruncile lui Dumnezeu le-ai păzit;
Bucură-te, crin dăruit împărătesei a toate;
Bucură-te, că numele ei l-ai cinstit până la moarte;
Bucură-te, ceea ce de dreptate cu nesăturare ai flămânzit;
Bucură-te, că pentru aceasta Domnul te-a fericit;
Bucură-te, că, prin curăţia inimii, ai dobândit vederea celor nevăzute;
Bucură-te, că în sufletul tău s-au cuprins tainele neîncăpute;
Bucură-te, feciorie ce odrăsleşti înţelepciune;
Bucură-te, minte unită cu inima în curată rugăciune;
Bucură-te, smerenie în care însuşi Raiul sălăşluieşte;
Bucură-te, că şi arhanghelul din ceruri îţi grăieşte:
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveştejită a Hurezilor!
Precum Isaac, copil fiind, cu bucurie se grăbea să fie adus jertfă bine-plăcută, aşa şi tu, pruncă iubitoare de nevoinţă, ţi-ai închinat viaţa întreagă lui Dumnezeu şi, uitând casa părintelui tău, după cuvântul psalmistului, te-ai sălăşluit în Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului, cântând Preasfintei Treimi: Aliluia!
Din părinţi binecredincioşi, ca dintr-un izvor limpede, ai răsărit şi te-ai înţelepţit adâncindu-ţi mintea în taina rugăciunii. Pentru aceasta, crescând cu trupul şi cu înţelegerea sufletului, harul s-a revărsat întru tine cu prisosinţă. De aceea, îţi grăim:
Bucură-te, ceea ce la botez ai primit numele Stăpânei cereşti;
Bucură-te, că ţi-ai închinat viaţa lui Dumnezeu mai înainte să creşti;
Bucură-te, că maica ta lui Hristos să-I urmezi te-a lăsat;
Bucură-te, că tatăl tău în Athos s-a închinoviat;
Bucură-te, că rugăciunea ţi-a ars în inimă ca un cărbune;
Bucură-te, cădelniţă a miresmei faptelor bune;
Bucură-te, inimă plină de lumina dreptei credinţe;
Bucură-te, ceea ce ai ţinut sfintele făgăduinţe;
Bucură-te, ceea ce ai sporit în întreagă înţelepciune;
Bucură-te, ceea ce ai alungat pe ispititor prin rugăciune;
Bucură-te, că nicio zi nu ţi-a risipit-o zădărnicia;
Bucură-te, ceea ce din viaţa aceasta te-ai însoţit cu veşnicia;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveştejită a Hurezilor!
Venind împreună cu mama ta în Mănăstirea Sărăcineşti şi minunându-te de vieţuirea îngerească a monahiilor, n-ai dorit să te desparţi de acestea. De aceea, ea te-a încredinţat ocrotirii Născătoarei de Dumnezeu, ca să cânţi pururea lui Hristos, Mirelui sufletelor: Aliluia!
În obştea de la Sărăcineşti, iubitoare de Dumnezeu fiind şi prinos de cinstire aducând vieţuirea ta aleasă, împreună cu ascultarea şi neîncetata rugăciune, de la Duhul Sfânt ai primit binecuvântări cereşti, iar, prin frumuseţea sufletului tău curat, prin smerenia şi dragostea ta desăvârşită, împărtăşeai mireasma harului, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, floare duhovnicească a înălţimilor de neajuns;
Bucură-te, că nicio ispită sufletul nu ţi l-a atins;
Bucură-te, strălucire de sfântă cugetare;
Bucură-te, a tinerelor aleasă povăţuitoare;
Bucură-te, ceea ce smerenia şi dragostea ne-ai învăţat;
Bucură-te, că lumina harului te-a înveşmântat;
Bucură-te, ceea ce ai înfrăţit timpul cu veşnicia;
Bucură-te, ceea ce îngerilor nu le-ai ştirbit bucuria;
Bucură-te, că viaţa ta pridvor al Raiului s-a făcut;
Bucură-te, rugătoare pentru lume cu glas netăcut;
Bucură-te, rod dulce al duhovniceştii frumuseţi;
Bucură-te, cuvânt scris cu aur în Cartea dumnezeieştii Vieţi;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveştejită a Hurezilor!
Fiind mistuită de dorul iubirii lui Hristos, ai biruit viforul ispitelor, Cuvioasă Matrona, şi ca o lumină s-au arătat faptele tale când ai intrat în lavra Hurezilor, răstignindu-te lumii; pentru aceasta, dobândind curăţia inimii, cumpătarea şi smerenia, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!
Dorind numai bucuria cea veşnică, ai ales vieţuirea sfinţilor şi virtuţile lor, încât icoană a faptelor bune te-ai arătat prin jertfa de sine, pentru care Domnul a îndreptat spre folosul multora calea vieţii tale, iar noi îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, rod odrăslit pe pământ şi pârguit în grădina împărăţiei;
Bucură-te, purtătoare a chipului veşniciei;
Bucură-te, a Sărăcineştilor lumină strălucitoare;
Bucură-te, cu îngerii în vieţuire asemănare;
Bucură-te, vistierie a faptelor bune;
Bucură-te, ceea ce ai stăruit în neîncetată rugăciune;
Bucură-te, crâng înflorit din Raiul lui Dumnezeu;
Bucură-te, adiere lină a sufletului meu;
Bucură-te, dreptar al cinului călugăresc;
Bucură-te, podoabă a celor ce se nevoiesc;
Bucură-te, ceea ce cu îngerii te întreci în slavoslovie;
Bucură-te, ceea ce purtai în suflet slava veacului ce va să fie;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveştejită a Hurezilor!
Din tinereţile tale te-ai alăturat cetelor îngereşti prin cântări şi cuvinte dumnezeieşti, dispreţuind frumuseţea amăgitoare, Cuvioasă Matrona, încât te-ai asemănat fecioarelor înţelepte, purtătoare de candele aprinse din focul dumnezeieştii dragoste, cântând Mirelui Hristos: Aliluia!
Ca un clopot cu glas îngeresc ai chemat obştea la dumnezeieştile slujbe, căci râvna casei Domnului te mistuia, şi rânduielile străvechi ale vieţii călugăreşti le-ai urmat, asemenea stareţilor de odinioară, temelie punând vieţuirii de obşte în Mănăstirea Hurezilor, care te laudă, zicând:
Bucură-te, pururea rugătoare către Dumnezeu;
Bucură-te, că la rugăciune obştea o chemai mereu;
Bucură-te, că Hristos ţi-a fost şi Cuvânt, şi tăcere;
Bucură-te, ceea ce ai primit necuprinsa vedere;
Bucură-te, a vieţii călugăreşti râvnitoare;
Bucură-te, a sihaştrilor următoare;
Bucură-te, suflet înveşmântat cu liniştirea;
Bucură-te, cea deprinsă cu înfrânarea şi postirea;
Bucură-te, că nădejdea îţi era Tatăl Atotţiitor;
Bucură-te, că scăpare ţi-a fost Fiul Mântuitor;
Bucură-te, că acoperământ ai avut pe Duhul Mângâietor;
Bucură-te, al Preasfintei Treimi lăcaş încăpător;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveştejită a Hurezilor!
Mângâiere în suflet ai primit prin cugetarea la veşnicele bucurii făgăduite de Domnul Hristos, Cuvioasă Matrona, şi, în nădejdea acestora, ai povăţuit cu blândeţe obştea ta către dumnezeieştile lăcaşuri, învăţând pe monahii să îşi înalţe inima şi mintea la tronul Preasfintei Treimii, cântând: Aliluia!
Pornindu-se vrăjmaşul cu prigoană asupra vieţii monahiceşti, s-a pustiit pentru o vreme ctitoria iubită a Sfântului Voievod Constantin. Dar, cu voia lui Dumnezeu, iarăşi s-au răsădit, ca nişte flori alese, în grădina Domnului cuvioasele monahii. Atunci tu, vrednică Matrona, între ele ai strălucit cu harul Duhului Sfânt, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, următoare a pravilelor Cuvioşilor Părinţi;
Bucură-te, ceea ce te-ai asemănat marilor Sfinţi;
Bucură-te, ceea ce în vatra Hurezilor ai aşezat partea ta de ctitorie;
Bucură-te, că nu pentru lumea de aici ai clădit, ci pentru veşnicie;
Bucură-te, ceea ce multe necazuri ai pătimit;
Bucură-te, ceea ce pe demonul neascultării din obşte l-ai izgonit;
Bucură-te, că asupra sufletului tău nicio putere n-a dobândit;
Bucură-te, ceea ce doar Mirelui Hristos ai slujit;
Bucură-te, că inima ta s-a întărit pe piatra credinţei;
Bucură-te, că ai însoţit cu lacrimi lucrarea nevoinţei;
Bucură-te, deplină împlinire a făgăduinţelor monahiceşti;
Bucură-te, spaima cetelor diavoleşti;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveştejită a Hurezilor!
Nu a suferit vrăjmaşul diavol sporirea cea duhovnicească din lavra Sfântului Constantin şi, precum împotriva aceluia a ridicat suflete slabe, îndepărtându-l din domnie, aşa şi împotriva ta a stârnit valurile neascultării. Iar tu, luând pildă de la Hristos, Împăratul smereniei, ai lepădat cinstea stăreţiei şi în rugăciune mintea ţi-ai cuprins, cântând: Aliluia!
N-ai încetat a te ruga şi a veghea pentru mănăstirea ta, Cuvioasă Matrona, ci povăţuind spre dobândirea vieţuirii celei duhovniceşti, cu mucenicească răbdare ai dat pildă de necârtire şi ai lăsat cuvioasei Epiharia să desăvârşească lupta ta cea bună. Pentru aceasta, Lavra Hurezilor te cinsteşte ca pe o ocrotitoare statornică, pururea pavăză şi de minuni făcătoare, împreună cu toţi cei ce-ţi strigă:
Bucură-te, inimă de mamă pentru obştea ta;
Bucură-te, ceea ce sufletul ţi-ai pus pentru ea;
Bucură-te, altar pe care inima, cu tăişul smereniei, ţi-ai jertfit;
Bucură-te, că smerenia ta în adâncul iadului s-a înfipt;
Bucură-te, că acesta, rănindu-se, să te războiască n-a mai cutezat;
Bucură-te, că pe cei care te ocărau i-ai binecuvântat;
Bucură-te, rugăciune cu tăiş de fier;
Bucură-te, feciorelnică fântână, având cumpăna în cer;
Bucură-te, aripă de foc, în încercări oţelită;
Bucură-te, roadă bună, de Soarele Hristos pârguită;
Bucură-te, ceea ce te-ai făcut asemeni Cuvioşilor din Pateric;
Bucură-te, şi mă miluieşte pe mine, care-ţi zic:
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveştejită a Hurezilor!
În multe postiri, în vieţuire aspră, în citiri duhovniceşti şi în privegheri ţi-ai pregătit sufletul ca să fii Domnului mireasă preacurată, Cuvioasă Matrona; deci, având îndrăznire către Hristos, te rogi să izbăvească obştea maicilor de cursele răuvoitorului acestui veac, încât ele să cânte cu mulţumire lui Dumnezeu: Aliluia!
Stâlp neclintit al trezviei şi icoană însufleţită a virtuţilor, Cuvioasă Matrona, ca un ghimpe în trup ai purtat, până la sfârşit, durerea pentru cei amăgiţi de vrăjmaşul şi ai plâns, cerând neîncetat lui Dumnezeu să-i întoarcă la pocăinţă, iar acum, din cereştile lăcaşuri, te rogi pentru cei ce-ţi cântă:
Bucură-te, ceea ce pe cei pierduţi i-ai făcut să-şi vină în fire;
Bucură-te, ceea ce şi altora, din cursele diavolului, le-ai fost izbăvire;
Bucură-te, că îndemnai pe toţi să-şi ţină sfintele făgăduinţe;
Bucură-te, că lacrimile tale se făceau roditoare seminţe;
Bucură-te, conştiinţă trează pentru mustrarea celor fără de minte;
Bucură-te, că la cer te-au purtat ostenelile tale sfinte;
Bucură-te, că pe scara virtuţilor fără poticnire ai urcat;
Bucură-te, ochi de Duhul Sfânt luminat;
Bucură-te, strălucire din lumina harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, porumbiţă cu vitejie de leu;
Bucură-te, ceea ce la Hristos pentru neamul tău mijloceşti;
Bucură-te, bucuria cetelor îngereşti;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveştejită a Hurezilor!
Prin suirea pe scara virtuţilor, ai odrăslit rodul desăvârşitei iubiri de Hristos şi, înmulţind rugăciunea, plânsul şi nevoinţele, te-ai îmbrăcat în ascultare ca într-un veşmânt de har, încât Domnul îţi călăuzea în taină paşii, pentru care Îi aduceai cântare: Aliluia!
În vistieria inimii tale ai închis Mărgăritarul cel nepreţuit, numele lui Iisus cel mai presus de orice nume, pentru care se pleacă tot genunchiul în cer, pe pământ şi în cele de dedesubt. Şi, purtându-L pretutindeni, s-au îngrozit demonii şi s-au bucurat îngerii, iar noi îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce pe Hristos Domnul L-ai aflat;
Bucură-te, că, prin rugăciune, vistieria inimii ţi-ai luminat;
Bucură-te, că bătrâneţile tale s-au mângâiat cu puterea Duhului;
Bucură-te, că tinereţile ţi s-au înnoit ca ale vulturului;
Bucură-te, ceea ce din puterea Crucii ai cules înţelepciune;
Bucură-te, că răsuflarea ţi s-a făcut rugăciune;
Bucură-te, ceea ce nu încetai rostirea Psaltirii;
Bucură-te, ceea ce ai trecut peste hotarele firii;
Bucură-te, ceea ce îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, ceea ce cu harul Duhului te-ai îngemănat;
Bucură-te, că, odată cu bătaia inimii, Îl slăveai pe Dumnezeu;
Bucură-te, îţi strigă şi sufletul meu;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveştejită a Hurezilor!
Pururea ai nădăjduit în mijlocirea Preasfintei Fecioare şi ea, ca o Maică a Luminii, te-a acoperit din pruncie până la mutarea ta din această lume. De aceea, şi noi, păcătoşii, adăpostindu-ne sub acelaşi acoperământ, aducem preacinstire celei ce L-a născut pe Dumnezeu-Omul, Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Căzând pe patul suferinţei, tu, care nu răbdai a lipsi nicio clipă de la dumnezeieştile slujbe, te-ai aflat lipsită de acestea şi adânc rănită de durere. Dar ţi-ai aflat liniştea în ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care, venind la tine în chip minunat, ţi-a dăruit sănătate desăvârşită, ca noi, văzând minunata purtare de grijă, să grăim:
Bucură-te, că însăşi Stăpâna cerului ţi-a adus tămăduire;
Bucură-te, ceea ce, în locul morţii, ai dobândit întărire;
Bucură-te, că, de pe patul durerii ai fost minunat ridicată;
Bucură-te, că pentru tine ucenica se ruga cu inimă curată;
Bucură-te, că Dumnezeu ţi-a dăruit încă 15 ani, în care te-ai jertfit neîncetat;
Bucură-te, ceea ce sălaş al Duhului Sfânt te-ai arătat;
Bucură-te, că ucenica de tine nu se îndura să se despartă;
Bucură-te, ceea ce, la strigătul ei, te-ai trezit vindecată;
Bucură-te, că limba ta a rostit doar graiul rugăciunii;
Bucură-te, că în glasul tău nu s-au aflat cuvintele minciunii;
Bucură-te, brazdă sfântă cu plugul smereniei lucrată;
Bucură-te, grădină de lacrimi sfinte udată;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveştejită a Hurezilor!
În obşte vieţuind, frumuseţea cerului cea fără de margini şi negrăită ai cunoscut, căci inima ta, primind neapusa lumină, sălaş al iubirii dumnezeieşti s-a făcut şi rugătoare pentru toţi cei întristaţi şi nemângâiaţi. Pentru aceasta, de bucuria cea mai presus de lume apropiindu-te, Cuvioasă Matrona, cântăm Celui ce te-a încununat: Aliluia!
Neostenită la pravilă erai, fericită, măcar că osteniseră ochii tăi de povara anilor. Ci, împuţinându-se trupul tău şi cu metanii nemaiputând să se nevoiască, inima ţi-a devenit metania cea vie, plecându-se înaintea Mirelui Hristos. Astfel, împuţinarea timpului s-a prefăcut pentru tine în belşug de veşnicie, pentru care îţi cântăm acestea:
Bucură-te, ceea ce în zilele bătrâneţii cu tinerească râvnă te-ai nevoit;
Bucură-te, ceea ce durerile trupului le-ai răbdat fără a fi cârtit;
Bucură-te, icoană vie a curăţiei şi a smereniei;
Bucură-te, că trufia nu te-a abătut de la calea sfinţeniei;
Bucură-te, ceea ce în nepătimire ţi-ai petrecut tinereţile;
Bucură-te, ceea ce cu minuni ţi-ai încununat cărunteţile;
Bucură-te, sfeşnic ce răspândeşti lumina cea nezidită;
Bucură-te, grădină de roadele virtuţii împodobită;
Bucură-te, că ai ajuns la măsura vârstei deplinătăţii în Hristos;
Bucură-te, că nevoinţa ai adus-o Domnului ca o tămâie cu bun miros;
Bucură-te, nor uşor, dar plin de apa cea vie;
Bucură-te, căci inima ta s-a odihnit în veşnicie;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveştejită a Hurezilor!
Mutarea ta în împărăţia cerească a vădit rodul cel copt al sfintei tale vieţuiri în lavra Hurezilor; pentru aceasta, slăvim, Cuvioasă Matrona, dumnezeieştile minuni săvârşite prin tine de Stăpânul tuturor şi cu mulţumire îi cântăm neîncetat: Aliluia!
Cunoscându-ţi mai dinainte sfârşitul, te-ai pregătit, ca o înţeleaptă fecioară, cu candela aprinsă şi te-ai îmbrăcat în veşmântul monahal ca într-o haină de nuntă. Iar, când ucenica ta citea acatistul Născătoarei de Dumnezeu, ai rostit şi tu stihul „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!” şi îndată cinstitul tău suflet şi-a găsit odihnă în mâinile Împărătesei cerului, pentru care şi noi grăim ţie acestea:
Bucură-te şi tu, fecioara cea curată a Mirelui Iisus;
Bucură-te, bătrână cu neprihănire de copil supus;
Bucură-te, rugătoare pentru cei aflaţi în suferinţă;
Bucură-te, nevoitoare pentru dreapta credinţă;
Bucură-te, că inima ta L-a încăput pe Dumnezeu;
Bucură-te, că în ea a liturghisit Marele Arhiereu!
Bucură-te, soare care, în lumină, a asfinţit;
Bucură-te, că pe cerul Bisericii ca o nouă stea ai răsărit;
Bucură-te, lumânare de la care cerul tot se aprinde;
Bucură-te, că mireasmă izvorăsc slăvitele tale oseminte;
Bucură-te, că prin ele se revarsă râul minunilor;
Bucură-te, ascultătoare grabnică a rugăciunilor;
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveştejită a Hurezilor!
O, Sfântă Cuvioasă Maică Matrona, primeşte această rugăciune şi călăuzeşte-ne spre viaţa plăcută lui Dumnezeu pe noi, cei ce lăudăm ostenelile nevoinţelor tale, ca, dobândind şi noi, împreună cu tine, bucuria cea veşnică, să cântăm Preasfintei Treimi: Aliluia! (de trei ori)
Aleasă ai fost din pruncie, Cuvioasă Maică Matrona, şi, întru neprihănire, ai străbătut lumea aceasta neatinsă de întunericul păcatelor, iar viaţa ta ai petrecut-o în nevoinţă şi în slăvirea lui Dumnezeu. De aceea, noi, cei împovăraţi de păcate, îţi aducem aceste laude:
Bucură-te, ceea ce din copilărie lui Hristos I-ai slujit;
Bucură-te, ceea ce poruncile lui Dumnezeu le-ai păzit;
Bucură-te, crin dăruit împărătesei a toate;
Bucură-te, că numele ei l-ai cinstit până la moarte;
Bucură-te, ceea ce de dreptate cu nesăturare ai flămânzit;
Bucură-te, că pentru aceasta Domnul te-a fericit;
Bucură-te, că, prin curăţia inimii, ai dobândit vederea celor nevăzute;
Bucură-te, că în sufletul tău s-au cuprins tainele neîncăpute;
Bucură-te, feciorie ce odrăsleşti înţelepciune;
Bucură-te, minte unită cu inima în curată rugăciune;
Bucură-te, smerenie în care însuşi Raiul sălăşluieşte;
Bucură-te, că şi arhanghelul din ceruri îţi grăieşte:
Bucură-te, Cuvioasă Maică Matrona, floare neveştejită a Hurezilor!
Rugăciune
Sfântă Cuvioasă Maică Matrona, care din pruncie L-ai iubit pe Dumnezeu, slujindu-I cu dăruire, şi, prin mulţimea faptelor tale bune, le-ai fost tuturor o icoană a virtuţilor, iar acum cu Sfinţii te bucuri de vederea slavei Lui şi Îl lauzi neîncetat, ţie ne rugăm: Izbăveşte-ne de multele ispite şi necazuri ce vin asupra noastră de la diavol, de la oameni gâlcevitori şi de la patimile care ne luptă. Pildă ai fost monahiilor prin smerenie şi ascultare, înaintea credincioşilor ai luminat prin răbdarea încercărilor, ocrotitoare a săracilor şi a necăjiţilor te-ai arătat, pentru aceasta împărăţeşti veşnic cu Hristos.
Tu, ceea ce ai înmulţit talanţii încredinţaţi de Părintele ceresc, roagă-te ca şi noi să înmulţim râvna de a face fapte plăcute Domnului; ceea ce te-ai ostenit cu privegheri, nevoinţe şi lacrimi şi ai iubit sfintele slujbe ale Bisericii, în care trăiai întâlnirea cu Hristos şi bucuria stării împreună cu Sfinţii, insuflă-ne şi nouă înţelepciune în lupta cu poftele vătămătoare de suflet şi dăruieşte-ne râvnă pentru rugăciune şi dragoste de casa lui Dumnezeu, în care se lucrează curăţirea, luminarea şi sfinţirea noastră.
Călăuzeşte pe monahi şi monahii spre împlinirea făgăduinţelor făcute înaintea Sfântului Altar, spre a deveni următori vrednici ai vieţii Sfinţilor Apostoli, Mucenici şi Cuvioşi. Luminează-ne tuturor calea, ca să nu ne pierdem în cursele înşelătoare ale acestei lumi, ci să ajungem şi noi la bucuria veşnică a Împărăţiei cerurilor, unde, împreună cu tine, să slăvim pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin.