Se încarcă...
Se încarcă...Se încarcă...
Se încarcă...Celei vestite prin pustnicească viețuire, care, cu aspre nevoințe și cu mari virtuți, s-a făcut lăcaș luminii neînserate și dăruiește binefaceri și tămăduiri, să-i cântăm cu mulțumire, credincioșilor, zicând: Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Ancoră a nădejdii, neclintită și tare te avem, Cuvioasă Elisabeta, și rugătoare înaintea Preasfintei Treimi, știind dragostea ta nemăsurată pentru omul neputincios, căzut și luptat de patimi; de aceea toți, cu credință și cu evlavie, strigăm ție:
Bucură-te, icoană a pustniciei;
Bucură-te, fântână a cuvioșiei;
Bucură-te, a păcătoșilor sprijinire;
Bucură-te, a virtuoșilor întărire;
Bucură-te, milă a lui Dumnezeu pentru noi, cei neputincioși;
Bucură-te, slavă a românilor între toți cei cuvioși;
Bucură-te, că pustnicilor le rânduiești biruința;
Bucură-te, că celor căzuți le mijlocești pocăința;
Bucură-te, a Bucovinei floare bine tăinuită;
Bucură-te, a României comoară destăinuită;
Bucură-te, prin care Lumina strălucește;
Bucură-te, prin care întunericul se risipește;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Bogăție ți-a fost sărăcia, mijlocindu-ți înțelepciune, iar lipsurile — baie curățitoare și scară către Dumnezeu, că ai lepădat amăgirea averii, pentru credința prin care toți strigăm lui Hristos: Aliluia!
Cuprinsă de uimire și răpită ți-a fost mintea când ai văzut strălucirea frumuseții fecioriei pe chipurile monahiilor și de dor dumnezeiesc te-ai aprins după neprihănitul Mire Hristos, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, noian al curăției;
Bucură-te, alean al fecioriei;
Bucură-te, a Domnului frumoasă mireasă;
Bucură-te, a noastră ocrotitoare aleasă;
Bucură-te, că, prin lipsuri, de patimi ai sărăcit;
Bucură-te, că, prin sărăcie, cu înțelepciunea te-ai îmbogățit;
Bucură-te, cuget primitor al descoperirilor cerești;
Bucură-te, suflet încăpător al insuflărilor îngerești;
Bucură-te, dorire după cele nepământești;
Bucură-te, sporire în cele duhovnicești;
Bucură-te, prin care iubim virtuțile;
Bucură-te, prin care urâm păcatele;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Din gura Cuviosului Cleopa primind îndemn și binecuvântare să iei un car de răbdare, ca o pasăre ai zburat în cuibul din lavră, ca să preamărești întreaga viață pe Preasfânta Treime, cântând: Aliluia!
Evlavie având, ți-ai făcut sufletul strălucitor; cu supunerea ai dobândit blândețea, răbdând toate încercările; te-ai umplut de nădejde și, ascultând, ai primit nepătimirea; de aceea și auzi de la noi:
Bucură-te, întru totul ascultătoare;
Bucură-te, a cârtirii necunoscătoare;
Bucură-te, că pe maici le-ai uimit cu a ta jertfire;
Bucură-te, că ai urmat călugăria fără șovăire;
Bucură-te, repede alergătoare în slujirea mănăstirii;
Bucură-te, grabnic alungătoare a otrăvii clevetirii;
Bucură-te, blândețe întrupată care îndulcești;
Bucură-te, răbdare necurmată care ne întărești;
Bucură-te, prin care învățăm făptuirea;
Bucură-te, prin care dobândim izbăvirea;
Bucură-te, a Mănăstirii Pasărea bucurie;
Bucură-te, a adâncimii smereniei mărturie;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Frumusețea casei Domnului iubind, trimisă ai fost în pământul de Dumnezeu umblat ca, urmele Aceluia văzând și mireasma Duhului Său primind, să-L lauzi împreună cu toate popoarele, aducându-I cântarea: Aliluia!
Groaza cuprinde sufletul numai la gândul chinurilor veșnice, dar tu, Cuvioasă, răpită ai fost să le vezi aievea și, înțeleaptă fiind, nu ai rămas îngrozită, ci preschimbată lăuntric și lucrând darul pocăinței, pentru care-ți grăim:
Bucură-te, a minții înnoire;
Bucură-te, a inimii primenire;
Bucură-te, schimbare în cele care nu se văd;
Bucură-te, avântare spre cele care doar se cred;
Bucură-te, ceea ce dai puterea îndreptării lăuntrice;
Bucură-te, ceea ce îndrumi pe calea prefacerii tainice;
Bucură-te, că, prin suferință, ai ajuns la pocăință;
Bucură-te, că, prin pocăință, ai scăpat de suferință;
Bucură-te, spre cele înalte suire;
Bucură-te, întru virtuți viețuire;
Bucură-te, a noastră de chin izbăvitoare;
Bucură-te, a tuturor grabnic ocrotitoare;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Har ai primit și chemare neobișnuită prin gura Sfântului Ioan, Noul Hozevit: să-i urmezi în viața pustnicească, nu doar în cea din afară, ci și în adâncurile duhului să lucrezi pocăința și, întru lumină, să cânți lui Hristos: Aliluia!
Iată roaba Domnului, ai răspuns și te-ai sălășluit în pustie, ca singură cu Cel singur să rămâi și numai către fața Aceluia să cauți și, din lumina Lui luând lumină, să ne luminezi pe noi, care-ți grăim:
Bucură-te, a cumpănirii povață;
Bucură-te, a liniștirii dulceață;
Bucură-te, blândețe întrupată a pustiei;
Bucură-te, lumină neînserată a trezviei;
Bucură-te, că, întru tine adunându-te, cu Dumnezeu ai grăit;
Bucură-te, că, pe tine osândindu-te, pe diavol l-ai biruit;
Bucură-te, rugă aprinsă pentru lumea tulburată;
Bucură-te, pace adâncă, peste lume revărsată;
Bucură-te, cu îngerii împreună dănțuitoare;
Bucură-te, cu sfinții împreună grăitoare;
Bucură-te, temelie duhovnicească;
Bucură-te, viețuire dumnezeiască;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Întorsu-te-ai în lavră încărcată de daruri, să ni te dăruiești comoară nefurată, că, aprinzându-te Domnul cu lumina Lui, nu te-a lăsat sub obroc, ci te-a pus în sfeșnic, încât și noi, luminați, să-I cântăm: Aliluia!
Jugul cel bun și povara ușoară de bunăvoie le-ai luat, urmând lui Hristos în Ghetsimani, dar El, văzându-te vrednică, te-a suit și pe Golgota, prin crucea bolii înălțându-te, ca noi, minunându-ne, să zicem:
Bucură-te, a bolii biruitoare;
Bucură-te, a inimii curățitoare;
Bucură-te, abis al tăgăduirii sinelui;
Bucură-te, pisc al nădăjduirii binelui;
Bucură-te, că de voie ai purtat crucea duhovnicească;
Bucură-te, că ai răbdat și durerea trupească;
Bucură-te, că dezvălui a crucii binecuvântare;
Bucură-te, învăluire întru a harului îmbrățișare;
Bucură-te, că Hristos ți-a alinat suferința;
Bucură-te, că Duhul Sfânt ți-a plinit neputința;
Bucură-te, durere preschimbată în cruce;
Bucură-te, putere din harul cel dulce;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Lucrare dumnezeiască a săvârșit întru tine Sfânta Filofteia, că, prin minune întorcându-ți darul, te-a făcut să ajungi la curăția conștiinței, mijlocindu-ți adâncirea în curăția inimii și lepădarea de sine prin credință, ca să poți cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Mângâierile Domnului au veselit sufletul tău, după cât s-au înmulțit durerile în inima ta, luate de bunăvoie, în singurătatea munților, ca să urmezi sfinților și să trăiești viața îngerilor; iar noi te lăudăm așa:
Bucură-te, a pustiei locuitoare;
Bucură-te, a trezviei învățătoare;
Bucură-te, munte al tăcerii grăitoare;
Bucură-te, minte la Dumnezeu căutătoare;
Bucură-te, că, prin curăție, pe Dumnezeu L-ai văzut;
Bucură-te, că, în contemplație, cu îngerii te-ai întrecut;
Bucură-te, privighetoare cu întreit-sfântă cântare;
Bucură-te, priveghetoare cu suspine străpungătoare;
Bucură-te, vas al înțelepciunii;
Bucură-te, candelă a rugăciunii;
Bucură-te, a pustnicilor mângâiere;
Bucură-te, a harului adiere;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Nu ai lăsat frica să-ți cuprindă sufletul, ci cu strălucirea nădejdii te-ai luminat, răbdând ura și îngrozirile diavolului, pe care biruindu-l cu ocărârea de sine, ai cântat lui Hristos cu bucurie: Aliluia!
Ochiul tău a văzut întru vrăjmașii tăi, cum grăiește Scriptura, că, pentru smerenia ta, ai cunoscut cele despre tine însăți, ai primit simțirea duhovnicească de a deosebi fără greșeală binele de rău și ai sălășluit în tine lumina care poate lumina și sufletele celorlalți; de aceea, grăim:
Bucură-te, minte străvăzătoare;
Bucură-te, gândire pătrunzătoare;
Bucură-te, că bine osebești amăgirile;
Bucură-te, că grabnic risipești meșteșugirile;
Bucură-te, a celor nedumeriți dreaptă cumpănire;
Bucură-te, a celor pe care le poftim bună socotire;
Bucură-te, ceea ce înșelăciunile le vădești;
Bucură-te, ceea ce din închipuiri ne trezești;
Bucură-te, că pe tine însăți te-ai cunoscut;
Bucură-te, că pe ceilalți i-ai priceput;
Bucură-te, a duhurilor deosebitoare;
Bucură-te, a darurilor mijlocitoare;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Părinția duhovnicească ai primit și ai născut duhul mântuirii în cei care te ascultau, prin rugăciuni stăruitoare către Părintele luminilor, iar noi, primind folosul, Îi cântăm: Aliluia!
Rază strălucitoare dăruită ție de Preasfânta Treime ți-a luminat inima și, prin aceea, vedeai cele de departe ca și cum ar fi aproape și cu ea mângâiai, povățuind, pe cei ce-ți strigă:
Bucură-te, lumină călăuzitoare;
Bucură-te, călăuză luminătoare;
Bucură-te, că, prin dragoste, vezi cele lăuntrice;
Bucură-te, că, din dragoste, spui cele tainice;
Bucură-te, al monahilor far care scoți la liman;
Bucură-te, ceea ce ne păzești de păcatul tiran;
Bucură-te, înălțime care scrutezi cele de departe;
Bucură-te, adâncime care cuprinzi cele de aproape;
Bucură-te, stea care arăți Soarele;
Bucură-te, rază care luminezi căile;
Bucură-te, grai prorocesc;
Bucură-te, cuget îngeresc;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Stăpânire deplină peste toate vietățile a primit Adam de la Dumnezeu, iar tu aceeași putere ai luat, pentru nevinovăția sufletului, că nu ai avut alipire pătimașă, ci în făpturi pe Făcătorul iubeai, strigând: Aliluia!
Șuvoiul predaniei de viețuire sfântă, cel mânat de Duhul Domnului, te-a purtat spre înălțimi înțelegătoare, că Sfinte fecioare au venit să te învețe înțelepciunea cea mai presus de lume; pentru care, de la noi auzi:
Bucură-te, strălucire a nevinovăției;
Bucură-te, mijlocitoare a curăției;
Bucură-te, înnoire întru noi a harului;
Bucură-te, arătare a frumuseților Raiului;
Bucură-te, lacrimă din adâncuri care naști desăvârșirea;
Bucură-te, pavăză din înalturi ce păzești neprihănirea;
Bucură-te, a sufletelor înnegrite înălbire;
Bucură-te, a inimilor împietrite zdrobire;
Bucură-te, că ești nepătată de patimă;
Bucură-te, că ești curățită prin lacrimă;
Bucură-te, duhovnicească feciorie;
Bucură-te, dar venit din pustie;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Tot chinul cel fără de sfârșit al nesățiosului iad ți-a fost descoperit; pentru aceasta, împreună pătimeai cu toți morții cei din veac și pentru ei te rugai cu lacrimi, plecându-te judecăților negrăite ale lui Dumnezeu și cântându-I: Aliluia!
Ținându-ți mintea cea de neținut în adâncurile iadului, ți-ai curățit-o de toată patima, primitoare făcând-o pentru dragostea cuprinzătoare față de cei zdrobiți, slabi și nemângâiați; de aceea, îți strigăm:
Bucură-te, dragoste lucrătoare;
Bucură-te, rugăciune cuprinzătoare;
Bucură-te, prin care chinurile se potolesc;
Bucură-te, prin care darurile se înmulțesc;
Bucură-te, că, iadul văzându-l, cu morții împreună pătimeai;
Bucură-te, că, Raiul gustându-l, celor vii nădejde împărtășeai;
Bucură-te, cu îngerii împreună lucrătoare;
Bucură-te, cu sfinții împreună rugătoare;
Bucură-te, sârguință spre bunătățile veșnice;
Bucură-te, pocăință cu roade vrednice;
Bucură-te, a celor căzuți ridicare;
Bucură-te, a neputincioșilor întremare;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Ucenică adevărată a lui Hristos te cunoaștem toți, că dragoste ai avut pentru tot omul și, prin aceasta luminându-ți inima, simțeai de departe durerile celorlalți și îi mângâiai, pentru care noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Văzătoare de Dumnezeu făcându-te, mila Lui fără de margini pentru tine ai cunoscut, pentru care mila Stăpânului celui milostiv ți-a umplut sufletul, grabnic ajutătoare făcându-te pentru noi, cei din nevoi, care-ți grăim:
Bucură-te, a milostivirii măsură;
Bucură-te, a nepăcătuirii armură;
Bucură-te, că, strigând, ne auzi și ne asculți;
Bucură-te, că, cerând, ne păzești și ne ajuți;
Bucură-te, flacără nestinsă a Iubirii jertfite;
Bucură-te, aripă întinsă a nădejdii nerăpite;
Bucură-te, a rugăciunilor grabnic ascultătoare;
Bucură-te, a durerilor noastre vindecătoare;
Bucură-te, mireasă a Cuvântului;
Bucură-te, mireasmă a Duhului;
Bucură-te, pildă de isihie;
Bucură-te, grai din Filocalie;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Zicem ție, Cuvioasă Elisabeta: Caută spre nevrednica noastră laudă și, cu știuta ta bunătate, izbăvește-ne din toată patima, nevoia și necazul, dându-ne sporire în cele duhovnicești, ca să strigăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)
Ancoră a nădejdii, neclintită și tare te avem, Cuvioasă Elisabeta, și rugătoare înaintea Preasfintei Treimi, știind dragostea ta nemăsurată pentru omul neputincios, căzut și luptat de patimi; de aceea toți, cu credință și cu evlavie, strigăm ție:
Bucură-te, icoană a pustniciei;
Bucură-te, fântână a cuvioșiei;
Bucură-te, a păcătoșilor sprijinire;
Bucură-te, a virtuoșilor întărire;
Bucură-te, milă a lui Dumnezeu pentru noi, cei neputincioși;
Bucură-te, slavă a românilor între toți cei cuvioși;
Bucură-te, că pustnicilor le rânduiești biruința;
Bucură-te, că celor căzuți le mijlocești pocăința;
Bucură-te, a Bucovinei floare bine tăinuită;
Bucură-te, a României comoară destăinuită;
Bucură-te, prin care Lumina strălucește;
Bucură-te, prin care întunericul se risipește;
Bucură-te, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu!
Rugăciune
Sfântă și de trei ori fericită Maică Elisabeta, din bucuria rânduită ție de bunul Stăpân, privește spre noi, păcătoșii, ia seama la neputințele noastre de fiecare clipă, la nestatornicia minții, la inima învârtoșată și rea, la sufletul pângărit, la trupul necurat, la ochii iscoditori, la pofta neostoită, la iuțimea sălbăticită și adu-ți aminte de slăbiciunea firii și roagă-te pentru îndreptarea noastră!
Mintea noastră cea hăituită de gânduri curățește-o cu înțelesurile cele despre Dumnezeu! Inimile noastre, bântuite de nălucirile faptelor pe care le-am făcut, pe care le-am văzut sau de care am auzit ori pe care ni le-am închipuit sau cel rău cu viclenie le-a sădit acolo ori pe care le dorim și nu le avem ori le-am face, dar nu putem, luminează-le cu Duhul Sfânt sălășluit întru tine! Altoiește înlăuntrul nostru numele cel sfânt al Domnului! Dă-ne răbdare înțelegătoare!
Învață-ne smerenia care se mulțumește cu cele mici, care se bucură de cele neînsemnate, care nu cunoaște amărăciunea ce vine din lipsa slavei de la oameni, care se îndulcește în necinstiri, care nu caută laude sau prilejurile lor, care nu știe ce-i întunericul, care n-a auzit de deznădejde, care e străină de orice roadă blestemată a mândriei!
Dă-ne lacrimi să ne spălăm urâciunea inimii! Dă-ne putere să călcăm peste patimi, să ne dezlipim inima, mintea și sufletul de toate plăcerile acestei lumi! Izbăvește-ne, spre slava Celui ce ți-a dat putere, de toată boala trupească și sufletească, dar, mai ales, de înșelăciunea demonilor și de meșteșugirile oamenilor care le slujesc, cu voie sau fără de voie!
Dăruiește-ne să pricepem voia Domnului în tot locul și în toată vremea, să înțelegem necazurile ce vin asupra noastră și să ni se facă ele ispășire de tot păcatul și fărădelegea, încât, curățiți, să putem lăuda și noi, împreună cu tine, pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh în vecii vecilor. Amin!