Se încarcă...
Se încarcă...Se încarcă...
Se încarcă...Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor și Dreptule Izbăvitor, Cel ce întru cele de sus ești purtat de Heruvimi și cântat de Serafimi, Te vedem acum pe mânz de asin intrând în Ierusalim, la patima cea de voie. Pentru acesta ne închinăm coborârii Tale celei negrăite și cu stâlpări și ramuri de copaci, Te întâmpinăm în smerenie și cu pruncii îți cântăm: Binecuvântat ești Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Cetele Arhanghelilor și ale îngerilor au văzut, cu frică și cu cutremur, din înălțimile cerești, intrarea Ta în Ierusalim, la patima cea de bună voie, Hristoase Mântuitorule. În chip nevăzut Te-au urmat cu Apostolii și cu pruncii evreilor au cântat: „Osana întru cei de Sus!” și au zis unele ca acestea: Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul nostru, că ai cercetat și ai săvârșit mântuirea poporului Tău; Binecuvântat ești, Stăpâne Hristoase, că ai venit și ai dăruit prin Cruce mântuirea fiilor Tăi; Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului; Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să slobozești pe Eva din mâhnirea cea de demult; Binecuvântat ești, Cel ce ai binevestit pace lui Israel și mântuire neamurilor; Binecuvântat ești, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin curgerea Sângelui Tău; Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Văzându-Te Marta și Maria pe Tine, lisuse, că ai venit iarăși în Betania cu șase zile înainte de Paști, Ți-au gătit cină mare, iar Lazăr, fiind unul din cei ce ședeau la masă, Marta cu sârguință îți slujea, Dătătorule a toate, Maria, însă, partea cea bună și-a ales, fiindu-Ți recunoscătoare pentru învierea fratelui ei și luând o litră cu mir de nard curat, de mare preț, Ți-a uns preacuratele Tale picioare și le-a șters cu părul capului ei și cu iubire, din preaplinul inimii, Ți-a cântat: Aliluia!
Înțelesul cel greu de pătruns al venirii Tale la patima cea de voie neputând să-l priceapă, Iuda, care, voind să Te vândă, s-a tulburat văzând că Maria îți unge cu mir picioarele Tale, Doamne, a zis: „De ce s-a făcut această risipă? Mirul acesta se putea vinde cu trei sute de dinari si să fie dați săracilor”. Dar el a zis aceasta, nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era fur. Tu, însă, Doamne, știind că în curând vei suferi moarte, ai îndreptățit această femeie, zicând: „Să o lăsăm, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat”. Pentru aceasta, cinstind venirea Ta la patima cea de bunăvoie, îți cântăm așa: Binecuvântat ești, Doamne, că la cină ai fost gătit de Maria pentru îngropare; Binecuvântat ești, lisuse, că ai fost osândit la moarte de către Iuda, în sufletul lui, încă fiind în Betania; Binecuvântat ești, Cel ce ai venit în Betania, în casa păcii, ca să primești ungere cu mir de la Maria; Binecuvântat ești, Cel ce ai venit la Ierusalim, la patima de bunăvoie, ca să vestești lumii întregi iubirea; Binecuvântat ești, Cel ce pe Lazăr l-ai sculat din morți, ca venirea Ta să fie cu putere; Binecuvântat ești, Cel ce Însuți Te-ai sculat din mormânt, ca intrarea Ta să fie cu tărie; Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Având cu adevărat putere Dumnezeiască, Stăpâne Hristoase, foarte de dimineață, ai plecat din Betania și apropiindu-Te de Betfaghe, ai trimis pe doi din ucenicii Tăi, zicând: Mergeți în satul dinaintea voastră și acolo veți găsi un asin și un mânz legat, pe care nimeni dintre oameni n-a șezut vreodată. Și dezlegându-l să Mi-l aduceți. Și dacă va întreba cineva: Pentru ce îl dezlegați?, veți zice că Domnului îi trebuiește și să cântați: Aliluia!
Plecând ucenicii au adus asinul și mânzul și și-au pus hainele peste acesta. Tu, însă, Dumnezeu fiind, purtat de Heruvimi, pentru noi Te-ai așezat pe mânzul asinei și, ca un Împărat blând, cu pace ai săvârșit intrarea în cetatea Părintelui Tău David. Pentru această și noi Te întâmpinăm cu aceste laude: Binecuvântat ești, Cel ce împreună cu Tatăl întru cele înalte șezi pe tron, dar ai binevoit să stai și pe mânzul asinei; Binecuvântat ești, Cel ce în Ceruri ești închinat de Puterile înalte, iar pe pământ ai primit închinare de la prunci; Binecuvântat ești, Cel ce împărățești cu tărie veacurile și ai venit cu slavă în Ierusalim; Binecuvântat ești, Cel ce privești la cei smeriți și cu blândețe ai venit întru ale Tale; Binecuvântat ești, Cel ce, șezând pe asin necuvântător, ai vrut să dezlegi necuvântarea cea de demult; Binecuvântat ești, Cel ce întru cele de jos primind micșorarea, sus, în Ceruri, ai șezut împreună cu Tatăl și cu Duhul; Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Furtună de gânduri îndoite îmi tulbură mintea și cum voi putea cânta cu vrednicie taina coborârii Tale, Doamne, că, având tron Cerul, ai șezut pe mânzul asinei, ca să-l cauți pe om, vrând să dezlegi necuvântarea lui cea mai dinainte, ca să se plinească cele spuse de Zaharia, prorocul, care zice: „Bucură-Te foarte, fiica Sionului, veselește-Te fiica Ierusalimului, căci iată împăratul Tău vine la Tine drept biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei”. Pentru aceasta preaslăvim intrarea Ta cu pace, călare pe mânz, în Ierusalim și din adâncul sufletului Îți cântăm: Aliluia!
Auzind mulțimile care au venit la prăznuire că Tu, Doamne, intri în Ierusalim, s-au adunat împreună și își așterneau hainele lor pe cale, alții tăiau ramuri de copaci și mergând în urma Ta cântau: Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Binecuvântată este împărăția ce vine întru numele Domnului și tatălui nostru David! Osana, întru cei de sus! Pentru aceasta și noi în această zi de înainte prăznuire, purtând semnele Învierii Tale, ramuri de copaci, ca unui Biruitor al morții Îi cântăm: Binecuvântat ești, Împăratul lui Israel, Care ai venit să cauți împărăție care nu este din lumea aceasta; Binecuvântat ești, Fiul lui David, Cel ce nu ai vrut să frângi trestia plecată; Binecuvântat ești, Păstorul cel Bun, Care ai venit să cauți oaia cea pierdută; Binecuvântat ești, Mielule fără răutate, Care ai voit să Te aduci jertfă pe Tine Însuți. Binecuvântat ești, Stăpâne al făpturii, Care ai fost întâmpinat cu iubire de zidirea Ta; Binecuvântat ești, Împăratul Slavei, Care ai fost întâmpinat de ucenici cu slavă împărătească și proslăvit de prunci; Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Fiind din veac îmbrăcat în frumusețe și tărie Dumnezeiască, Doamne, ai venit cu slavă în Sion și Te-ai urcat pe muntele Măslinilor, ca să se împlinească prorocia lui Naum: „Iată, că pe munți sunt picioarele celui ce binevestește, ale celui ce vestește pacea! Prăznuiește Iuda sărbătorile Tale și împlinește făgăduințele Tale!”. Și să se împlinească iarăși, altă prorocie a părintelui Tău David: „Văzut-au Dumnezeule, alaiul Tău, alaiul Dumnezeului Meu, celui întru sfinți”. Când însă, Te-ai apropiat de poalele muntelui Măslinilor, mulțimea ucenicilor a început să se bucure și să laude pe Dumnezeu cu mare glas, proslăvindu-Te îndoit, pentru minunile ce le-a văzut la Tine, zicând: „Binecuvântat este Împăratul, Cel ce vine întru numele Domnului! Pace pe pământ și slavă întru cei dei sus!”. Pentru aceasta și noi astăzi, ca un Nou Israel, ca o limbă a bisericii bucurându-ne cântăm: Aliluia!
Văzând fariseii că bucuria poporului se înmulțește foarte și ucenicii Tăi strigă cu mare glas, mâniindu-se pe Tine, Cel ce Te-ai coborât din munte, Ți-au zis: „Învățătorule, oprește-i pe ucenicii Tăi”. Tu, însă, Doamne, le-ai răspuns: „Dacă aceștia vor tăcea, atunci pietrele vor vorbi”, așa cum a prorocit profetul Avacum, zicând: „Căci piatra cea din zid strigă și grinda din căpriorii casei îi răspunde”. Pentru aceasta și noi având sufletele și inimile reci precum piatra, totuși, după cuvântul Tău nu încetăm a Te lauda așa: Binecuvântat ești, Doamne Dumnezeul nostru, căci ai venit la Ierusalim să mântuiești pe cei păcătoși; Binecuvântat ești, Hristoase, Mântuitorul nostru, Cel ce ai vestit credincioșilor Tăi, că ești aproape de noi; Binecuvântat ești, Fiul Tatălui, Cel ce ai venit ca prin Jertfa Crucii Tale să împaci cele cerești cu cele pământești; Binecuvântat ești, Fiul Omului, Cel ce ai venit să vestești lumii întregi marea iubire a Tatălui Ceresc; Binecuvântat ești, Împărate al Celor ce împărățesc, că Împărăția Ta este Împărăție veșnică; Binecuvântat ești, Stăpâne al Stăpânitorilor, că Împărăția Ta este în tot neamul; Binecuvântat ești, Cel ce vii întru Numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Propovăduitorii puterii Tale Dumnezeiești, Doamne, fiind cu Tine în Betania, au mărturisit în Ierusalim că pe Lazăr din mormânt l-ai ridicat. Pentru aceasta și poporul Te-a întâmpinat, auzind că ai săvârșit această minune. Și oamenii grăiau unul către altul: de ce așteptăm și nu ieșim întru întâmpinarea Fiului lui David, cu stâlpări și cu ramuri de finic, ca să se împlinească Scriptura: „Mă voi urca în finic să rup ramurile lui”, pentru că Acesta este finicul dreptății și despre El a grăit David: „Dreptul ca finicul va înflori”. Și așa, cu ramuri în mâini Ți-a cântat poporul: Osana, dar cu toate acestea, mai apoi, cu săbii și cu ciomege au ieșit la Tine, ca la un tâlhar, că nu știau să cânte: Aliluia!
Strălucind în toată slava și frumusețea, când Te ai apropiat de cetatea lui Dumnezeu, Sionul, cetatea Marelui Împărat, ai văzut, Doamne, de pe înălțimile Eleonului, toate clădirile templului și alte zidiri ale cetății că erau frumoase foarte. Atunci ai plâns pentru sfânta cetate, Doamne, precum plânge un tată iubitor pentru fiii săi și cu lacrimi ai zis: „Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi”. Și îndată ai mai zis că vor veni peste tine zile, când dușmanii tăi vor săpa șanț în jurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora din toate părțile. Și te vor face una cu pământul cu fiii tăi, și nu vor lăsa piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. Iar noi, văzându-Te ca un Bun Păstor, care se întristează pentru oile sale, îți cântăm: Binecuvântat ești, Păstorule cel Mare, Care ai venit să cauți oaia cea pierdută; Binecuvântat ești, Arhiereule al bunătăților ce vor să fie, Care ai binevoit să pătimești pentru neputințele noastre; Binecuvântat ești, Mijlocitorul Legământului celui nou, Care ai dorit să mântuiești din veșnica moarte pe oamenii cei căzuți; Binecuvântat ești, Judecătorule Atotdrept, pentru că Drept ești și drepte sunt judecățile Tale; Binecuvântat ești, Mântuitorule Atotmilostiv, pentru că milostiv ai fost și cu mila Ta umpli tot pământul; Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Vrând să izbăvești neamul omenesc din robia vrăjmașului, lisuse, ai venit la Ierusalim, ca să se împlinească Scriptura care zice: „S-a arătat Domnul dumnezeilor în Sion”. Și intrând acolo, s-a cutremurat tot orașul, iar unii, ieșind în întâmpinarea Ta, au strigat cu glas mare: „Osana, Fiul lui David!”, alții, mirându-se, s-au întrebat: „Cine este acesta?”. O, nebunilor bătrâni si falșilor învățători! Toate casele cetății propovăduiesc minunile Tale. Toată ludeea este plină de binefacerile Tale, iar ei se întreabă: „Cine este acesta?”. Lazăr abia a înviat și nu văd cine l-a scos din moarte? Abia a ieșit din curtea lui lair și nu văd cine este Cel ce a înviat pe fiica acestuia și nu vor să-Ți cânte ca unui Dumnezeu: Aliluia!
Minunat Te-ai arătat, lisuse, când ai intrat cu slavă în Ierusalim și îndată, ca un Arhiereu, ai cercetat templul sfânt. În casa Tatălui Tău ai venit cu putere, ca să se împlinească cele spuse de sfântul proroc Avacum: „Dar Domnul este în templul Său cel sfânt, pământul întreg să tacă înaintea Lui”; și îndată ai izgonit pe cei ce vindeau și cumpărau acolo, zicând: „Casa Mea, casă de rugăciune este; dar voi ați făcut din ea peșteră de tâlhari”. Ca să se împlinească o altă Scriptură: „Râvna casei Tale m-a mâncat”. Iar noi, înfricoșându-ne de mânia Ta cea dreaptă, Doamne, Te rugăm să locuiești în casa Ta, în toate zilele vieții noastre, să privim la frumusețea Ta și, cercetând biserica Ta cea sfântă, să Te Slăvim așa: Binecuvântat ești, Cel ce în Ceruri nu locuiești în biserici făcute de mâini omenești, dar în biserică pământească ai intrat cu slavă; Binecuvântat ești, Cel ce locașul slavei Tale iubindu-l pe pământ, biserica ai întărit-o în fața grijilor lumești; Binecuvântat ești, Doamne al puterilor, căci ai iubit sălașul Tău, mai mult decât sălasul păcătoșilor; Binecuvântat ești, Împăratul slavei, că mai bună este o zi în locașurile Tale, decât o mie în locașurile păcătoșilor; Binecuvântat ești, Cel mare în Sion, pentru că sfânt și înfricoșător este numele Tău; Binecuvântat ești, Cel ce locuiești în Ierusalim, că sfântă este biserica ta și minunat ești întru dreptatea Ta; Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Mare și preaslăvită minune ai săvârșit Hristoase, când, pe neașteptate, ai intrat în biserica Ta și acolo pe șchiopii și orbii ce au venit la Tine i-ai vindecat ca un Dătător de lumină și Doctor milostiv, că „adevărul merge înaintea Ta”, precum a grăit David și, astfel, ai izvorât tuturor, în această mare zi de înainte prăznuire, bucurie, adevăr, lumină și viață, cum a spus mai înainte prorocul Sofonie: „Bucură-Te foarte, fiica Sionului, că Domnul a înlăturat judecățile rostite împotriva ta. Domnul este în mijlocul tău și nu vei mai vedea nicio nenorocire. Domnul Dumnezeul Tău este cu tine și te va înnoi, spune Domnul: și voi mântui pe cel strâmtorat și pe cel lepădat îl voi primi”. Pentru aceasta și noi, veselindu-ne în această zi de sărbătoare, Îți cântăm: Aliluia!
Totul ai fost iubire, Preadulce lisuse, pentru aceasta îți aduce laudă preaiubitul Israel din gura celor ce sug și a pruncilor fără răutate, în timp ce bătrânii și învățătorii hulesc pe Dumnezeu, întrebând cine este Acesta. Pruncii teologhisesc, cântându-Ți: „Osana Fiul lui David!”, și cu stâlpări și cu ramuri de copaci Te întâmpină în templu, prevestind astfel învierea Ta din morți. Învrednicește-ne și pe noi, cei stăpâniți de mândrie, să fim precum pruncii, fără răutate, că a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor, ca din inimă curată, împreună cu dânșii, să-Ți aducem aceste laude: Binecuvântat ești, Cel cântat întru cele de Sus de Serafimi, dar care ai primit cântare de la pruncii cei fără de răutate; Binecuvântat ești, Cel purtat întru cele înalte de Heruvimi, dar de inimile curate ești purtat ca un Dumnezeu pe pământ; Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să ridici cortul cel căzut al lui David, pentru ca iarăși să luminezi cortul cel lăuntric al sufletelor noastre; Binecuvântat ești, Cel ce casa Ta ai făcut-o casă de rugăciune, pentru ca și pe noi, cei ce aveam sufletele peșteri stricate de tâlhari, să ne faci iarăși casă curată a Duhului Sfânt; Binecuvântat ești, Cel ce în Ceruri ești slujit de mii și mii de îngeri și mulțimile toate stau înaintea Ta; Binecuvântat ești, că mulțimile de copii Ți-au cântat pe pământ și popoarele Te-au întâmpinat; Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Mulțimea toată de cărturari și arhierei, văzând, lisuse, minunile pe care le-ai săvârșit în templu și pe copii cântând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au tulburat și Ți-au zis: „Auzi ce spun aceștia?” – Tu, însă, le-ai zis: „Au niciodată nu ați auzit că din gura copiilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit Lauda?”. Noi, însă, mirându-ne de împietrirea și cruzimea inimilor lor, cântăm, precum copiii întru nevinovăția inimii, cântarea îngerească: Aliluia!
Ritorii cei mult grăitori nu pot să-Ți aducă mulțumire vrednică pentru micșorarea Ta cea negrăită, Hristoase, căci acum de bunăvoie ai venit la Ierusalim, ca să rabzi crucea; pentru aceasta ai ascuns celor înțelepți Dumnezeirea Ta și ai descoperit-o pruncilor, care, cu inimă curată, au simțit mai mult decât părinții lor, că Tu ești cu adevărat Hristos. Învrednicește-ne și pe noi să mărturisim cu suflete curate și buze neîntinate, Dumnezeiască Slava Ta și să-Ți cântăm așa: Binecuvântat ești, Cel ce prin cuvintele Tale ai luminat și ai înțelepțit pe prunci, luminează și înțelepțește gândurile și inimile noastre; Binecuvântat ești, Cel ce prin săvârșirea minunilor Tale ai mărturisit Dumnezeirea Ta, deschide și ochii noștri să pricepem minunile din legea Ta; Binecuvântat ești, Cel ce ai păstorit pe Israel, păstorește-ne și pe noi întru blândețea duhului la loc cu verdeață; Binecuvântat ești, Cel ce ai păzit pe lacob, sălășluiește-ne întru curăția inimii la loc cu ape liniștite; Binecuvântat ești, Împăratul păcii, să strălucească adevărul Tău în toate zilele până se va lua luna; Binecuvântat ești, Soare al Dreptății, să lumineze lumina Ta cât va străluci soarele; Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Vrând să mântuiești neamurile, Hristoase Dumnezeul nostru, ai ales pe unii dintre elinii care au venit să se închine la praznic, ca să Te vadă pe Tine. Pentru aceasta venind ei la Filip au grăit: „Vrem să-L vedem pe Iisus”. Acela, împreună cu Andrei, Ți-au spus Ție. Tu, însă, le-ai răspuns că nu a venit încă ceasul ca să se preaslăvească întru aceasta Fiul Omului. Întru ale Tale ai venit și ai Tăi nu Te-au primit și la moarte Te-au osândit. Și grăuntele de grâu nu aduce roadă dacă nu moare sub brazdă; astfel și Tu, prin moartea Ta, ai adus multă roadă întru neamuri, ca să se împlinească cele spuse mai înainte de Isaia prorocul că „Te-ai arătat celor ce nu Te caută”. Pentru aceasta veniți, neamuri, și vedeți astăzi pe Împăratul Cerului, Care șade pe tron înalt, Care a intrat în Ierusalim stând pe mânzul asinei, ca toți cu o singură gură și o singură inimă să-I cântăm: Aliluia!
Tu ești Împăratul Cel Veșnic, blând, irept, biruitor și Mângâietorul nostru! Tu ai venit la Ierusalim în această zi, șezând pe un blând mânz de asin, ca să potolești iuțimea cea de cal a pământenilor. Pentru aceasta, blândețea Ta să fie chibzuită povață pentru toți oamenii și să cunoască ei că Tu Te uiți la cel blând, la cel tăcut și la cel ce se teme de cuvintele Tale. „Pentru aceasta vor preface săbiile în fiare de pluguri și lăncile lor în cosoare și niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia”. Noi, însă, fiind blânzi cu duhul și smeriți cu cugetul, Îl primim cu bunăcuviință pe Stăpânul Cel Preablând, Care a venit să frângă mândria celui viclean și întru blândețea duhului Îi cântăm: Binecuvântat ești, Cel ce Te-ai urcat în Sion ca să binevestești pace Iui Israel; Binecuvântat ești, Cel ce ai propovăduit Ierusalimului ca să vestești mântuire neamurilor; Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să binevestești celor sărmani anul plăcut Domnului și să vindeci pe toți cei zdrobiți cu inima; Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să vestești robilor dezrobirea și să-i slobozești întru bucurie pe toți cei apăsați; Binecuvântat ești, că ai adunat pe cei împovărați de păcate, precum cloșca puii sub aripi, ca să-i mântuiești prin Cruce; Binecuvântat ești, Cel ce ai venit la îngropare, ca un grăunte de grâu căzut în pământ, ca să-i înnoiești prin înviere pe cei căzuți în adâncurile iadului; Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Cântare de umilință „Osana” Îți aducem cu pruncii cei nevinovați, Hristoase, și cântându-Ți: „Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă”, Îți gătim sfântă, curată și duhovnicească prăznuire cu stâlpări și ramuri de copaci, pentru că ai intrat din nou în templul cel lăuntric al sufletelor noastre, așa cum ai făgăduit zicând: „Nu vă voi lăsa orfani, ci iarăși voi veni la voi. Căci cine Mă iubește pe Mine și Eu îl voi iubi pe el și Mă voi arăta lui. Și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el, și vom locui împreună cu ei”. Fie binecuvântată intrarea Ta! Vino și Te așază pe tronul minții noastre, așa cum ai stat pe mânzul asinei, și împărățește peste inimile noastre și dezleagă toată necuvântarea patimilor noastre, ca precum copiii cei de demult, cu stâlpările pururea înflorite ale curăției, să-Ți cântăm iarăși: Aliluia!
Astăzi, dumnezeiescul templu s-a luminat cu lumină cerească, când l-ai cercetat, Hristoase, și l-ai curățat de vânzătorii cei lumești, și împreună cu el s-a luminat întreaga sfântă cetate, așa cum mai înainte a spus Isaia: „Din Sion va ieși legea și slava Domnului din Ierusalim”, că ai venit spre patimă și ai adus lumină, și bucurie, și iubire prin Crucea Ta, Hristoase. De aceea ai spus ucenicilor Tăi înainte de patimă: „Încă puțin timp este lumina cu voi, mergeți cât aveți lumină, ca întunericul să nu vă cuprindă. Credeți în lumină ca să fiți fiii luminii”. Această ai spus-o, Doamne, pentru ca în timpul patimilor Tale lumina credinței să nu se stingă în ucenicii Tăi și să nu umble în întunericul necredinței, neștiind pe unde merg, iar toți cei ce cred în Tine să-Ți cânte: Binecuvântat ești, lisuse, Soarele Dreptății, Cel proslăvit și pururea fericit de credincioșii Tăi; Binecuvântat ești, Lumină lină și neînserată, că ai venit și ai intrat în Ierusalim; Binecuvântat ești, Hristoase, Lumina lumii, că lumea vicleană Te urăște; Binecuvântat ești, Cel ce locuiești întru lumina cea neînserată, Care ai venit să luminezi lumea cu strălucirea Învierii Tale; Binecuvântat ești, Lumina cea prea dulce și pururea vie ce Te-ai arătat în Sion ca să luminezi întunericul sufletului meu; Binecuvântat ești, Sfeșnic prealuminos și arzător, Care iarăși aprinzi sfeșnicul cel stins al meu; Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Harul Tău dă-ni-l nouă, lisuse, precum l-ai dat, mai înainte, pruncilor evreiești, care Ți-au cântat „Osana” și au cunoscut Dumnezeirea Ta. Și acum, în aceste preacinstite zile, fii iarăși aproape de noi, Doamne, mai ales de cei ce cheamă numele Tău în duhul blândeții și al păcii, al smereniei și al iubirii. Învrednicește-ne și pe noi să simțim harul venirii Tale, ca pacea Dumnezeiască, ce întrece toată mintea, să cerceteze inimile noastre și astfel, luminând sufletele noastre întru umilință și cu veselie să-Ți cântăm cântarea: Aliluia!
Cântând venirea de voie la Ierusalim, spre patimă, și coborârea Ta cea negrăită, ne închinăm, Hristoase, cinstitei Crucii Tale și bucurându-ne cu pruncii evreiești Te întâmpinăm cu stâlpări și ramuri de copaci gătindu-Ți prăznuire. Te proslăvim și credem că Tu ești cu adevărat Mesia, Hristos, Cel ce ai venit și iarăși vei veni să judeci viii și morții. Nu vei veni pe mânz de asin, ci ca un Împărat al împăraților și Domn al celor ce stăpânesc, al cărui nume este „Cuvântul lui Dumnezeu”, urmându-Ți nu copiii, ci toată oastea cerească cântând cu glas de tunet: Aliluia, mântuirea, cinstea, și puterea și slava este a Domnului nostru, că a împărățit Domnul Cel Atotputernic. Cei ce așteptăm această venire slăvită și coborârea Ta din Sionul Ceresc, de la Dumnezeu, proslăvim în Sionul pământesc venirea Ta către jertfa pentru toată lumea, cântându-Ți așa: Binecuvântat ești, Fiul Tatălui, Cel ce l-ai încununat pe om cu slavă și acum vii să Te încununezi cu coroană de spini, pentru ca să faci roditoare firea noastră cea purtătoare de spini; Binecuvântat ești, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridici păcatele lumii și prin Sângele Tău ne faci pe noi, cei căzuți, mai albi decât zăpada; Binecuvântat ești, Mire al sufletelor și al trupurilor noastre, Cel ce ai ieșit din palatul Tău pentru ca nimeni să nu se ascundă de iubirea Ta; Binecuvântat ești, Păstorul Cel Bun, Care ai intrat acum în staulul oilor pentru ca nimeni să nu le ia din mâinile Tale; Binecuvântat ești, Învățătorul nostru, Care nu ai încetat să Te rogi pentru Sion până la jertfirea Ta pe cruce, ca pe prietenii Tăi să-i mângâi la Cină cu cuvântul și cu iubirea; Binecuvântat ești, Mântuitorul nostru, Care, în pătimirea Ta, ai binevoit să Te îmbraci în veșmânt roșu, ca pe noi să ne îmbraci în veșmântul mântuirii și cu haina veseliei să ne împodobești; Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
O, lisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Care mai înainte de veci Te-ai gătit spre jertfire, acum vii la Ierusalim spre patima cea de bună voie. Primește această puțină rugăciune a noastră, adusă cu stâlpări și ramuri de fapte bune, ca în aceste preacinstite zile să umblăm pe urmele preacuratelor Tale picioare și în liniștea și blândețea duhului, în umilință și în curăția inimii să fim cu Tine în toate zilele călătoriei noastre pământești, învrednicește-ne să ne împărtășim, fără de osândă, de bucuria Sfintei Tale Învieri, aici pe pământ, iar după intrarea în Ierusalimul Ceresc să ne unim cu Tine în veci și să cântăm împreună cu toți Sfinții cântarea îngerească: Aliluia! ( acest condac se zice de trei ori )
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Cetele Arhanghelilor și ale îngerilor au văzut, cu frică și cu cutremur, din înălțimile cerești, intrarea Ta în Ierusalim, la patima cea de bună voie, Hristoase Mântuitorule. În chip nevăzut Te-au urmat cu Apostolii și cu pruncii evreilor au cântat: „Osana întru cei de Sus!” și au zis unele ca acestea: Binecuvântat ești, Doamne, Dumnezeul nostru, că ai cercetat și ai săvârșit mântuirea poporului Tău; Binecuvântat ești, Stăpâne Hristoase, că ai venit și ai dăruit prin Cruce mântuirea fiilor Tăi; Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să-l chemi pe Adam din adâncurile iadului; Binecuvântat ești, Cel ce ai venit să slobozești pe Eva din mâhnirea cea de demult; Binecuvântat ești, Cel ce ai binevestit pace lui Israel și mântuire neamurilor; Binecuvântat ești, Cel ce ai vestit Noul Legământ prin curgerea Sângelui Tău; Binecuvântat ești, Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Alesule Împărat al Sionului de Sus, Blândule Biruitor și Dreptule Izbăvitor, Cel ce întru cele de sus ești purtat de Heruvimi și cântat de Serafimi, Te vedem acum pe mânz de asin intrând în Ierusalim, la patima cea de voie. Pentru acesta ne închinăm coborârii Tale celei negrăite și cu stâlpări și ramuri de copaci, Te întâmpinăm în smerenie și cu pruncii îți cântăm: Binecuvântat ești Cel ce vii întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Rugăciune
Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești întru cele înalte cu Tatăl și ești purtat pe aripi de Heruvimi și cântat de Serafimi, Care în zilele venirii Tale în trup ai binevoit pentru a noastră mântuire a ședea pe mânzul asinei și ai primit cântarea pruncilor, ai venit în Sfânta Cetate a Ierusalimului, mai înainte cu șase zile de patima cea de bunăvoie, ca să mântuiești lumea prin Cruce, prin îngroparea și Învierea Ta! Și precum atunci oamenii, care ședeau în întuneric și în umbra morții, având ramuri de copaci și stâlpări de finic, Te-au întâmpinat pe Tine, Fiul lui David, mărturisindu-Te, așa și pe noi, care, acum în această zi de înainte prăznuire, purtând în mâini stâlpări și ramuri de copaci, păzește-ne și ne mântuiește. Și precum acele popoare și copiii Ți-au adus „Osana”, învrednicește-ne și pe noi să Te slăvim în psalmi și cântări duhovnicești, cu suflete curate și buze neîntinate, în aceste zile ale patimilor Tale și să dobândim, fără de osândă, a ne împărtăși de bucuria Sfintei Învierii Tale și să cântăm și să proslăvim, Dumnezeirea Ta, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii, vecilor. Amin.
( Buchet de acatiste ale Domnului nostru Iisus Hristos , Editura Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2002, pp. 139-173)