Se încarcă...
Se încarcă...Se încarcă...
Se încarcă...Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Îngerul întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa: Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului; Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului; Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer; Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu; Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile; Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu; Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor; Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor; Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor; Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor; Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus; Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine; Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Marii ierarhi Dionisie, tainicul ceresc, Ierotei cel minunat şi Timotei, cel încuviinţat cu dumnezeiasca arhierie, văzând ceata Apostolilor, adusă cu voia ta pe nori de la marginea lumii, la preacinstită adormirea ta, preanevinovaţi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!
Toată făptura cea înţelegătoare, împreună cu căpeteniile cetelor cereşti, au venit cu Împăratul lor, Care, în mâinile cele începătoare de viaţă, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinţă fierbinte, cu multe lacrimi a zis către ea aşa: Bucură-te, Maica Făcătorului lumii care te-ai suit la cele fără de grijă; Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la lărgimile cele mari ale cerului; Bucură-te, că prin suirea ta, ai sfinţit cele patru stihii; Bucură-te, că prin mergerea ta, ai veselit cele cereşti; Bucură-te, ceea ce ai fost primită în frumosul Ierusalim de sus; Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai intrat în lăcaşurile cele nefăcute de mâini omeneşti; Bucură-te, Împărăteasa heruvimilor şi a serafimilor; Bucură-te, stăpâna îngerilor şi a arhanghelilor; Bucură-te, mângâierea şi izbăvirea credincioşilor; Bucură-te, ajutorul şi sprijinirea moştenirii tale; Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru tot neamul creştinesc; Bucură-te, întru tot bună şi dătătoarea tuturor bunătăţilor; Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Puterea Celui de Sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstita adormire a Maicii lui Dumnezeu să fie de faţă, şi a fost dus la mormântul cel primitor de viaţă. Deci pentru Toma, fiind desfăcut mormântul, plecându-se să o vadă acolo, a cunoscut că este înălţată la cer, şi crezând vedeniei sale celei din călătorie prin văzduh, a cântat: Aliluia!
A înţeles astfel ucenicul că din iconomia lui Dumnezeu i-a fost rânduit să nu se întâmple să fie la înmormântarea Maicii Domnului împreună cu ceilalţi. Pentru aceea, bucurându-se pentru adormirea ei cea fără de moarte, a zis aşa: Bucură-te, că ai fost luată de la pământ de Fiul tău; Bucură-te, că te-ai suit la cele înalte, spre a te îndulci de slava lui Hristos; Bucură-te, că te-ai suit la cele de sus, înconjurată de toate căpeteniile îngereşti, şi i-ai aruncat lui Toma omoforul tău din văzduh, ca o adeverire, spre mărturie; Bucură-te, că ai fost purtată de heruvimi, la cele mai presus de ceruri; Bucură-te, că ai fost înălţată cu cântare de mare cuviinţă prin porţile cereşti, de mai-marii puterilor îngereşti; Bucură-te, că eşti înconjurată şi fericită de toţi locuitorii cerurilor; Bucură-te, cer pământesc, care eşti înălţată la locuinţa Celui de Sus; Bucură-te, tronul Domnului, care eşti înălţată de la pământ la Împărăţia cerească; Bucură-te, solitoarea noastră şi tare sprijinire la Fiul tău; Bucură-te, chezăşia noastră către Dumnezeu, spre mântuire; Bucură-te, împărăteasa creştinilor şi ajutătoare pentru dobândirea Împărăţiei cereşti; Bucură-te, Maica Vieţii, şi, după Dumnezeu, nădejdea vieţii noastre celei veşnice; Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Vifor de gânduri netrebnice şi necredincioase având în sine evreul Atonie şi văzând pe purtătorii de Dumnezeu Apostoli ducând la mormânt cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca să-l răstoarne. Dar fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat şi mâinile, ce au rămas lipite de pat. Acela apoi, prin credinţă, Mamă a lui Dumnezeu te-a mărturisit pe tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Auzind tainicii apostoli şi singurii văzători ai Cuvântului pe îngeri cântând înalte cântări, la înmormântarea trupului celui de Dumnezeu purtător, şi vrând să-i dea cinstea cea plăcută lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a cânta aşa: Bucură-te, ceea ce ai luat buna vestire, pentru mergerea ta la Împărăţia cea de Sus; Bucură-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului; Bucură-te, că ai luminat mulţimea heruvimilor cea preacinstită; Bucură-te, că ai luminat firea serafimilor cea preamărită; Bucură-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov mai înainte închipuită; Bucură-te, ceea ce ai fost de profet mai înainte vestită; Bucură-te, că ai înfrânt semeţia cea rea a evreului; Bucură-te, că ai dat lui vindecare; Bucură-te, ceea ce ai întors necredinţa lui Atonie la credinţă; Bucură-te, ceea ce ai primit pocăinţa lui; Bucură-te, că înalţi la cer pe cei ce au iubire şi credinţă către tine; Bucură-te, că eşti izbăvitoarea celor ce cu credinţă tare cheamă numele tău în ajutor; Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Sfinţii Apostoli, ca nişte stele conduse de Dumnezeu fiind în lume, împrăştiaţi pentru predicarea Evangheliei, răpiţi au fost pe nori prin văzduh şi aduşi spre înmormântarea Maicii Domnului, pe care cu laude şi cu cântare petrecând-o împreună cu îngerii cântau: Aliluia!
Văzând văzătorii de Dumnezeu pe Stăpânul lor luând în mâini sufletul Maicii Sale şi cunoscând că El este Domnul, s-au nevoit cu cântări sfinte a lăuda pe cea binecuvântată şi au cântat aşa: Bucură-te, Împărăteasă, care ai purtat pe Cel ce împărăţeşte peste toate; Bucură-te, ceea ce şi tu însăţi eşti purtată de mâinile Fiului tău; Bucură-te, sceptru împărătesc, din dreapta lui Hristos; Bucură-te, stâlparea porumbiţei, cea din mâna lui Noe; Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea; Bucură-te, crinul cel neveştejit, care a înflorit nemurirea; Bucură-te, chivotul însufleţit de Dumnezeu, al dumnezeiescului Părinte David; Bucură-te, psaltire şi alăută preafrumoasă, ce ai ridicat mărirea profeţiei; Bucură-te, chivot însufleţit al sfinţeniei Domnului; Bucură-te, viaţă care ne-ai adus pe noi întru bucurie Domnului; Bucură-te, cortul cel umbrit de heruvimi; Bucură-te, Sfânta Sfintelor, cea grăită de serafimi; Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Apostolii, purtători ai cuvântului lui Dumnezeu în lume, după ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind aşezaţi la obişnuita masă comună şi luând o parte de pâine şi înălţând-o în numele Domnului, deodată au văzut de sus pe Împărăteasa, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu îngerii purtători de lumină, şi auzind-o, dându-le lor pace de la Fiul ei şi Dumnezeu, au cântat: Aliluia!
Strălucit-a nouă de voie Hristos, Soarele dreptăţii, din preacuratele tale coapse şi prin buna înţelepciune a predicii Apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam în neam te-a preamărit. Pentru aceasta şi noi te fericim cântând ţie: Bucură-te, pururea Fecioară, că de toate neamurile în veci eşti mărită; Bucură-te, preabună şi preaîndurată, asupra oamenilor mare ajutătoare; Bucură-te, că ai împlinit făgăduinţa cetei ucenicilor; Bucură-te, că, prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tău şi Dumnezeu; Bucură-te, privire preadorită şi dulce a sfinţilor; Bucură-te, bucuria cea întru tot veselitoare, a preacuvioaselor maici şi a sfintelor fecioare; Bucură-te, că treci peste corturile drepţilor din rai; Bucură-te, că îndreptezi pe toţi spre dumnezeiasca slavă cerească; Bucură-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune; Bucură-te, începutul mântuirii omeneşti; Bucură-te, Împărăteasa celor ce împărăţesc după Dumnezeu pe pământ; Bucură-te, Doamna şi Stăpâna celor ce domnesc după Domnul şi Stăpânul cerului; Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Pe toţi cei ce vor să intre cu credinţă în sfânta ta biserică, Născătoare de Dumnezeu, pururea îi miluieşti, iar pe cei ce te măresc, de toate asupririle şi supărările îi izbăveşti. Pentru aceea, şi binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeşte, învingere asupra potrivnicului îi dăruieşte şi toate cele de mântuire ne dă nouă, care ne rugăm ţie, cântând: Aliluia!
Arătat-a făptură nouă, arătându-Se nouă Domnul, Făcătorul tuturor, prin tine, Născătoare de Dumnezeu; iar tu, având purtare de grijă pentru noi, care cu cinste serbăm adormirea ta, primeşte să cântăm ţie unele ca acestea: Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasă dintre pământeni; Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de cele pământeşti şi de cele cereşti; Bucură-te, că te-ai suit mai sus de heruvimi şi de serafimi; Bucură-te, că ai adunat prin nori ceata Apostolilor la înmormântarea ta; Bucură-te, căci, cu puterea lui Dumnezeu, dovedire învederată, după înmormântarea ta, înaintea lui Toma te-ai arătat în văzduh, când venea pe nori; Bucură-te, că prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer; Bucură-te, că ai dat lui Toma omoforul tău, ca o podoabă de încredinţare a mutării tale; Bucură-te, ceea ce eşti împodobită cu frumuseţea tuturor virtuţilor; Bucură-te, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu spre mântuirea oamenilor; Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finic cu trupul; Bucură-te, că te-ai înălţat ca un cedru în slava cea cerească; Bucură-te, pomul vieţii, cel sădit în mijlocul raiului celui de sus; Bucură-te, corabia cea înţelegătoare, ce te-ai înălţat din potopul morţii, la cele de sus; Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Ca pe un soare întru cele de sus ştiindu-te pe tine, Stăpână aleasă, suită de Fiul tău la frumuseţile cele mai presus de fire şi la bunătăţile cele nespuse din ceruri, fiind ţinută cu plăcere în mâinile Lui şi cu bucurie stând la dreapta Lui cea începătoare de viaţă, pururea cântăm Lui: Aliluia!
Cu totul fiind ridicată la cele cereşti, iar pe cele pământeşti nelăsându-le Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tău ai fost purtată întru cele nepătrunse, la Ierusalimul cel de sus, în cetatea cea frumoasă şi cu totul luminată ai intrat, de heruvimi şi de toate puterile cereşti fiind înconjurată şi cântându-ţi-se unele ca acestea: Bucură-te, al cărei sfânt suflet se sălăşluieşte în Sionul cel de sus şi prealuminat; Bucură-te, al cărui trup nestricăcios se preamăreşte, împreună cu sufletul; Bucură-te, ceea ce ai intrat în cetatea cea împărătească a Atotţiitorului; Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat în raiul cel frumos, sădit sus în ceruri; Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în cetatea împodobită cu pietre strălucitoare; Bucură-te, ceea ce eşti dusă în cetatea cea înconjurată de oştile cele preaînalte; Bucură-te, că eşti luată mai presus de ceruri de Fiul tău, cu bună cuviinţă dumnezeiască; Bucură-te, că eşti mai cinstită decât toate minţile cele nematerialnice ale îngerilor; Bucură-te, ceea ce duci rugăciunea celor credincioşi la Fiul tău şi Dumnezeu; Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru noi la tronul Fiului tău şi Dumnezeu; Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru mântuirea lumii; Bucură-te, apărătoarea neamului creştinesc, dăruită de Dumnezeu; Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Toată firea îngerească te înalţă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, iar neamurile omeneşti te măresc, ca pe o maică a lui Dumnezeu, şi serbează preacinstită adormirea ta, Împărăteasă. Căci pământenii prin tine se împreună cu cele cereşti, iar noi într-un glas cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Cuvintele înaripate ale profeţilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem împlinite întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci cu adevărat ai născut nouă pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezând taina Cuvântului lui Dumnezeu, cântăm ţie unele ca acestea: Bucură-te, începutul cel deplin al Legii şi al profeţilor; Bucură-te, steaua lui Iacov, cea prevestită de Valaam; Bucură-te, patul marelui Împărat, cel vestit de Solomon; Bucură-te, lâna cea rourată de Iisus, preînchipuită de Ghedeon; Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul Legii, Moise; Bucură-te, munte sfânt, privit de bărbatul doririlor; Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov; Bucură-te, uşă pecetluită şi neumblată, mai înainte văzută de Iezechiel; Bucură-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai înainte arătat psalmistului David; Bucură-te, taina ce s-a prezis de profeţi în multe chipuri; Bucură-te, că întru tine s-au închipuit cuvintele prezise ale tuturor profeţiilor; Bucură-te, că ai primit toată iconomia Celui de Sus, pentru mântuirea lumii; Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Vrând să mântuiască lumea, Domnul tuturor din neamul pământenilor te-a ales pe tine Maică pentru Sine. Făcându-Se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorâse şi cu Sine te-a ridicat şi pe tine, spre a petrece în slava cea veşnică a Împărăţiei, împreună cu Dânsul, fără de sfârşit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, auzi de la toţi: Aliluia!
Zid eşti credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Şi apărătoare tuturor celor ce aleargă la tine, Preacurată, căci tu te-ai mutat la ceruri, ca să fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toţi care cântă ţie: Bucură-te, cetatea marelui Împărat, aşezată deasupra munţilor cereşti; Bucură-te, zid şi acoperământ, ce nu te ascunzi de la a noastră stăruinţă; Bucură-te, că ajuţi pe cei credincioşi să biruie uneltirile duşmanilor; Bucură-te, că ai înfrânt mulţimea agarenilor; Bucură-te, păzitoarea cea neclintită a ortodocşilor; Bucură-te, împrăştierea ereticilor; Bucură-te, că ne eşti pace şi bucurie; Bucură-te, că ai călcat iadul cel atotpierzător; Bucură-te, cununa aleasă a celor ce cu mintea întreagă luptă împotriva pornirilor trupului; Bucură-te, preamărirea cea mult preţuită a nevoitorilor mucenici; Bucură-te, solitoarea odihnei celei fericite a ostenitorilor cuvioşi; Bucură-te, dătătoarea bucuriei celei veşnice a monahilor celor ce bine au vieţuit; Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Toată cântarea cetelor îngereşti laudă adormirea ta cea preacinstită, ceea ce eşti cu totul lăudată, Stăpână Împărăteasă, de Dumnezeu Născătoare. Iar noi din inimă aducem ţie, care eşti maica tuturor, smerita noastră rugăciune, împreună cu oştile cereşti, cântând lui Dumnezeu, Celui ce, după vrednicie, te-a preamărit pe tine: Aliluia!
Făclie primitoare de lumina cea adevărată te-ai arătat nouă, celor de pe pământ. Căci tu luminezi sufletele şi le îndreptezi spre cunoştinţa de Dumnezeu, ale celor ce serbează mutarea ta cea cu totul cinstită. Pentru aceasta cântăm ţie unele ca acestea: Bucură-te, făclia cea nestricată a focului celui nematerialnic; Bucură-te, aurora cea netrecătoare a luminii celei neînserate; Bucură-te, lună strălucitoare din Soarele dreptăţii; Bucură-te, lumină ce luminezi în întuneric; Bucură-te, făclie pusă în sfeşnicul cel preaînalt; Bucură-te, izvorul vieţii, cel răsărit din mormânt la lumină; Bucură-te, Maica Luminii, care călăuzeşti sufletele celor evlavioşi; Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mângâi sufletele celor întristaţi; Bucură-te, ceea ce dăruieşti sfârşit bun celor ce nădăjduiesc spre tine; Bucură-te, ceea ce la Judecata Fiului tău găteşti credincioşilor tăi moştenirea celor din dreapta Lui; Bucură-te, preafericită, că prin tine vom fi şi noi fericiţi, avându-te pe tine ajutătoare şi sprijinitoare în rugăciuni; Bucură-te, preabinecuvântată din neam în neam, că Domnul este cu tine, şi prin tine cu noi; Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Văzând mulţimile îngereşti harul măririi, în slăvitul Tron ceresc, dăruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu şederea de-a dreapta Fiului ei şi Dumnezeu, i s-au închinat ei Scaunele şi Puterile, au înconjurat-o Începătoriile şi Căpeteniile, i s-au plecat înfricoşaţi Heruvimii, Serafimii şi Domniile, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii, care smeriţi, o preamăreau cântând: Aliluia!
Cântând întru tot cinstita ta adormire, lăudăm toţi înălţarea ta la ceruri, Împărăteasă, Maică a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinţeşte, măreşte şi miluieşte pe toţi cei ce cu dragoste te laudă aşa: Bucură-te, ceea ce ai curăţit pământul, cu paşii preacuratelor tale picioare; Bucură-te, ceea ce ai sfinţit văzduhul cu suirea ta la cer; Bucură-te, ceea ce te-ai suit la înălţimea cerească; Bucură-te, ceea ce priveşti toată frumuseţea cea negrăită; Bucură-te, că şezi întru slava Fiului tău şi Dumnezeu; Bucură-te, că te bucuri în veci cu Fiul tău şi Dumnezeu; Bucură-te, frumuseţea din dreapta Domnului, care înfrumuseţezi pe toţi cei ce în ceruri te fericesc pe tine; Bucură-te, bucuria tuturor pământenilor care nădăjduiesc spre tine; Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu harul şi cu mărirea toată lumea; Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi şi a mântui pe toţi care te cheamă din toată inima; Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai cinstită şi de Dumnezeu Născătoare numită; Bucură-te, care de la răsărit şi până la apus eşti preamărită de toţi credincioşii ortodocşi; Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
O, Maică prealăudată a Împăratului cerului şi al pământului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vieţuieşte şi după moarte, primeşte de la noi, la cinstită adormirea ta, această rugăciune de acum şi în viaţa aceasta şi, la vremea morţii noastre, scapă-ne de toată nenorocirea şi chinul; şi Împărăţiei celei cereşti ne învredniceşte, Împărăteasă, pe noi cei care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (a cest condac se zice de trei ori )
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Îngerul întâistătător din cer a fost trimis să spună Născătoarei de Dumnezeu mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind, înaintea ei stând, a zis aşa: Bucură-te, preaveselă Maică a Împăratului; Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului; Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer; Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tău şi Dumnezeu; Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile; Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu; Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor; Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor; Bucură-te, podoaba şi stăpânirea ocârmuitorilor; Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor; Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus; Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine; Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta adormire, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută, că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi, şi ne izbăveşte de ele. Că preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin.